Conjugation of ului
to amaze, to astound, to bewilder Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | uluiesc |
| tu | uluiești |
| el / ea | uluiește |
| noi | uluim |
| voi | uluiți |
| ei / ele | uluiesc |
Imperfect
| eu | uluiam |
| tu | uluiai |
| el / ea | uluia |
| noi | uluiam |
| voi | uluiați |
| ei / ele | uluiau |
Perfectul simplu
| eu | uluii |
| tu | uluiși |
| el / ea | ului |
| noi | uluirăm |
| voi | uluirăți |
| ei / ele | uluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | uluisem |
| tu | uluiseși |
| el / ea | uluise |
| noi | uluiserăm |
| voi | uluiserăți |
| ei / ele | uluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să uluiesc |
| tu | să uluiești |
| el / ea | să uluiască |
| noi | să uluim |
| voi | să uluiți |
| ei / ele | să uluiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | uluiește |
| voi | uluiți |
Negativ
| tu | nu nu ului |
| voi | nu nu uluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ului |
Gerunziu
| — | uluind |
Participiu
| — | uluit |