Conjugation of trilui
to trill Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | triluiesc |
| tu | triluiești |
| el / ea | triluiește |
| noi | triluim |
| voi | triluiți |
| ei / ele | triluiesc |
Imperfect
| eu | triluiam |
| tu | triluiai |
| el / ea | triluia |
| noi | triluiam |
| voi | triluiați |
| ei / ele | triluiau |
Perfectul simplu
| eu | triluii |
| tu | triluiși |
| el / ea | trilui |
| noi | triluirăm |
| voi | triluirăți |
| ei / ele | triluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | triluisem |
| tu | triluiseși |
| el / ea | triluise |
| noi | triluiserăm |
| voi | triluiserăți |
| ei / ele | triluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să triluiesc |
| tu | să triluiești |
| el / ea | să triluiască |
| noi | să triluim |
| voi | să triluiți |
| ei / ele | să triluiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | triluiește |
| voi | triluiți |
Negativ
| tu | nu nu trilui |
| voi | nu nu triluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a trilui |
Gerunziu
| — | triluind |
Participiu
| — | triluit |