Conjugation of tocai
[toˈkaj]first-person singular simple perfect indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | țocăi |
| tu | țocăi |
| el / ea | țocăie |
| noi | țocăim |
| voi | țocăiți |
| ei / ele | țocăie |
Imperfect
| eu | țocăiam |
| tu | țocăiai |
| el / ea | țocăia |
| noi | țocăiam |
| voi | țocăiați |
| ei / ele | țocăiau |
Perfectul simplu
| eu | țocăii |
| tu | țocăiși |
| el / ea | țocăi |
| noi | țocăirăm |
| voi | țocăirăți |
| ei / ele | țocăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | țocăisem |
| tu | țocăiseși |
| el / ea | țocăise |
| noi | țocăiserăm |
| voi | țocăiserăți |
| ei / ele | țocăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să țocăi |
| tu | să țocăi |
| el / ea | să țocăie |
| noi | să țocăim |
| voi | să țocăiți |
| ei / ele | să țocăie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | țocăie |
| voi | țocăiți |
Negativ
| tu | nu nu țocăi |
| voi | nu nu țocăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a țocăi |
Gerunziu
| — | țocăind |
Participiu
| — | țocăit |