Conjugation of tărbăci
to beat, to punch Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | tărbăcesc |
| tu | tărbăcești |
| el / ea | tărbăcește |
| noi | tărbăcim |
| voi | tărbăciți |
| ei / ele | tărbăcesc |
Imperfect
| eu | tărbăceam |
| tu | tărbăceai |
| el / ea | tărbăcea |
| noi | tărbăceam |
| voi | tărbăceați |
| ei / ele | tărbăceau |
Perfectul simplu
| eu | tărbăcii |
| tu | tărbăciși |
| el / ea | tărbăci |
| noi | tărbăcirăm |
| voi | tărbăcirăți |
| ei / ele | tărbăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | tărbăcisem |
| tu | tărbăciseși |
| el / ea | tărbăcise |
| noi | tărbăciserăm |
| voi | tărbăciserăți |
| ei / ele | tărbăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să tărbăcesc |
| tu | să tărbăcești |
| el / ea | să tărbăcească |
| noi | să tărbăcim |
| voi | să tărbăciți |
| ei / ele | să tărbăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | tărbăcește |
| voi | tărbăciți |
Negativ
| tu | nu nu tărbăci |
| voi | nu nu tărbăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a tărbăci |
Gerunziu
| — | tărbăcind |
Participiu
| — | tărbăcit |