Conjugation of supăra
to irritate, annoy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | supăr |
| tu | superi |
| el / ea | supără |
| noi | supărăm |
| voi | supărați |
| ei / ele | supără |
Imperfect
| eu | supăram |
| tu | supărai |
| el / ea | supăra |
| noi | supăram |
| voi | supărați |
| ei / ele | supărau |
Perfectul simplu
| eu | supărai |
| tu | supărași |
| el / ea | supără |
| noi | supărarăm |
| voi | supărarăți |
| ei / ele | supărară |
Mai mult ca perfectul
| eu | supărasem |
| tu | supăraseși |
| el / ea | supărase |
| noi | supăraserăm |
| voi | supăraserăți |
| ei / ele | supăraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să supăr |
| tu | să superi |
| el / ea | să supere |
| noi | să supărăm |
| voi | să supărați |
| ei / ele | să supere |
Imperativ
Afirmativ
| tu | supără |
| voi | supărați |
Negativ
| tu | nu nu supăra |
| voi | nu nu supărați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a supăra |
Gerunziu
| — | supărând |
Participiu
| — | supărat |