Conjugation of sturluiba
to confuse, to befuddle Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | sturluibez |
| tu | sturluibezi |
| el / ea | sturluibează |
| noi | sturluibăm |
| voi | sturluibați |
| ei / ele | sturluibează |
Imperfect
| eu | sturluibam |
| tu | sturluibai |
| el / ea | sturluiba |
| noi | sturluibam |
| voi | sturluibați |
| ei / ele | sturluibau |
Perfectul simplu
| eu | sturluibai |
| tu | sturluibași |
| el / ea | sturluibă |
| noi | sturluibarăm |
| voi | sturluibarăți |
| ei / ele | sturluibară |
Mai mult ca perfectul
| eu | sturluibasem |
| tu | sturluibaseși |
| el / ea | sturluibase |
| noi | sturluibaserăm |
| voi | sturluibaserăți |
| ei / ele | sturluibaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să sturluibez |
| tu | să sturluibezi |
| el / ea | să sturluibeze |
| noi | să sturluibăm |
| voi | să sturluibați |
| ei / ele | să sturluibeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | sturluibează |
| voi | sturluibați |
Negativ
| tu | nu nu sturluiba |
| voi | nu nu sturluibați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a sturluiba |
Gerunziu
| — | sturluibând |
Participiu
| — | sturluibat |