Conjugation of spârcui
to tear up Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | spârcuiesc |
| tu | spârcuiești |
| el / ea | spârcuiește |
| noi | spârcuim |
| voi | spârcuiți |
| ei / ele | spârcuiesc |
Imperfect
| eu | spârcuiam |
| tu | spârcuiai |
| el / ea | spârcuia |
| noi | spârcuiam |
| voi | spârcuiați |
| ei / ele | spârcuiau |
Perfectul simplu
| eu | spârcuii |
| tu | spârcuiși |
| el / ea | spârcui |
| noi | spârcuirăm |
| voi | spârcuirăți |
| ei / ele | spârcuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | spârcuisem |
| tu | spârcuiseși |
| el / ea | spârcuise |
| noi | spârcuiserăm |
| voi | spârcuiserăți |
| ei / ele | spârcuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să spârcuiesc |
| tu | să spârcuiești |
| el / ea | să spârcuiască |
| noi | să spârcuim |
| voi | să spârcuiți |
| ei / ele | să spârcuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | spârcuiește |
| voi | spârcuiți |
Negativ
| tu | nu nu spârcui |
| voi | nu nu spârcuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a spârcui |
Gerunziu
| — | spârcuind |
Participiu
| — | spârcuit |