Conjugation of scrâșni
to gnash, to grit one's teeth Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | scrâșnesc |
| tu | scrâșnești |
| el / ea | scrâșnește |
| noi | scrâșnim |
| voi | scrâșniți |
| ei / ele | scrâșnesc |
Imperfect
| eu | scrâșneam |
| tu | scrâșneai |
| el / ea | scrâșnea |
| noi | scrâșneam |
| voi | scrâșneați |
| ei / ele | scrâșneau |
Perfectul simplu
| eu | scrâșnii |
| tu | scrâșniși |
| el / ea | scrâșni |
| noi | scrâșnirăm |
| voi | scrâșnirăți |
| ei / ele | scrâșniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | scrâșnisem |
| tu | scrâșniseși |
| el / ea | scrâșnise |
| noi | scrâșniserăm |
| voi | scrâșniserăți |
| ei / ele | scrâșniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să scrâșnesc |
| tu | să scrâșnești |
| el / ea | să scrâșnească |
| noi | să scrâșnim |
| voi | să scrâșniți |
| ei / ele | să scrâșnească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | scrâșnește |
| voi | scrâșniți |
Negativ
| tu | nu nu scrâșni |
| voi | nu nu scrâșniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a scrâșni |
Gerunziu
| — | scrâșnind |
Participiu
| — | scrâșnit |