Conjugation of satisface
to satisfy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | satisfac |
| tu | satisfaci |
| el / ea | satisface |
| noi | satisfacem |
| voi | satisfaceți |
| ei / ele | satisfac |
Imperfect
| eu | satisfăceam |
| tu | satisfăceai |
| el / ea | satisfăcea |
| noi | satisfăceam |
| voi | satisfăceați |
| ei / ele | satisfăceau |
Perfectul simplu
| eu | satisfăcui |
| tu | satisfăcuși |
| el / ea | satisfăcu |
| noi | satisfăcurăm |
| voi | satisfăcurăți |
| ei / ele | satisfăcură |
Mai mult ca perfectul
| eu | satisfăcusem |
| tu | satisfăcuseși |
| el / ea | satisfăcuse |
| noi | satisfăcuserăm |
| voi | satisfăcuserăți |
| ei / ele | satisfăcuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să satisfac |
| tu | să satisfaci |
| el / ea | să satisfacă |
| noi | să satisfacem |
| voi | să satisfaceți |
| ei / ele | să satisfacă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | satisfă |
| voi | satisfaceți |
Negativ
| tu | nu nu satisface |
| voi | nu nu satisfaceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a satisface |
Gerunziu
| — | satisfăcând |
Participiu
| — | satisfăcut |