Conjugation of săvârși
[sə.vɨrˈʃi]to perpetrate, to commit (e.g. a crime) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | săvârșesc |
| tu | săvârșești |
| el / ea | săvârșește |
| noi | săvârșim |
| voi | săvârșiți |
| ei / ele | săvârșesc |
Imperfect
| eu | săvârșeam |
| tu | săvârșeai |
| el / ea | săvârșea |
| noi | săvârșeam |
| voi | săvârșeați |
| ei / ele | săvârșeau |
Perfectul simplu
| eu | săvârșii |
| tu | săvârșiși |
| el / ea | săvârși |
| noi | săvârșirăm |
| voi | săvârșirăți |
| ei / ele | săvârșiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | săvârșisem |
| tu | săvârșiseși |
| el / ea | săvârșise |
| noi | săvârșiserăm |
| voi | săvârșiserăți |
| ei / ele | săvârșiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să săvârșesc |
| tu | să săvârșești |
| el / ea | să săvârșească |
| noi | să săvârșim |
| voi | să săvârșiți |
| ei / ele | să săvârșească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | săvârșește |
| voi | săvârșiți |
Negativ
| tu | nu nu săvârși |
| voi | nu nu săvârșiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a săvârși |
Gerunziu
| — | săvârșind |
Participiu
| — | săvârșit |