Conjugation of sămășlui
to contemplate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | sămășlui |
| tu | sămășlui |
| el / ea | sămășluie |
| noi | sămășluim |
| voi | sămășluiți |
| ei / ele | sămășluie |
Imperfect
| eu | sămășluiam |
| tu | sămășluiai |
| el / ea | sămășluia |
| noi | sămășluiam |
| voi | sămășluiați |
| ei / ele | sămășluiau |
Perfectul simplu
| eu | sămășluii |
| tu | sămășluiși |
| el / ea | sămășlui |
| noi | sămășluirăm |
| voi | sămășluirăți |
| ei / ele | sămășluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | sămășluisem |
| tu | sămășluiseși |
| el / ea | sămășluise |
| noi | sămășluiserăm |
| voi | sămășluiserăți |
| ei / ele | sămășluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să sămășlui |
| tu | să sămășlui |
| el / ea | să sămășluie |
| noi | să sămășluim |
| voi | să sămășluiți |
| ei / ele | să sămășluie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | sămășluie |
| voi | sămășluiți |
Negativ
| tu | nu nu sămășlui |
| voi | nu nu sămășluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a sămășlui |
Gerunziu
| — | sămășluind |
Participiu
| — | sămășluit |