Conjugation of sâcâi
to bother, to annoy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | sâcâi |
| tu | sâcâi |
| el / ea | sâcâie |
| noi | sâcâim |
| voi | sâcâiți |
| ei / ele | sâcâie |
Imperfect
| eu | sâcâiam |
| tu | sâcâiai |
| el / ea | sâcâia |
| noi | sâcâiam |
| voi | sâcâiați |
| ei / ele | sâcâiau |
Perfectul simplu
| eu | sâcâii |
| tu | sâcâiși |
| el / ea | sâcâi |
| noi | sâcâirăm |
| voi | sâcâirăți |
| ei / ele | sâcâiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | sâcâisem |
| tu | sâcâiseși |
| el / ea | sâcâise |
| noi | sâcâiserăm |
| voi | sâcâiserăți |
| ei / ele | sâcâiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să sâcâi |
| tu | să sâcâi |
| el / ea | să sâcâie |
| noi | să sâcâim |
| voi | să sâcâiți |
| ei / ele | să sâcâie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | sâcâie |
| voi | sâcâiți |
Negativ
| tu | nu nu sâcâi |
| voi | nu nu sâcâiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a sâcâi |
Gerunziu
| — | sâcâind |
Participiu
| — | sâcâit |