Conjugation of rezice
to repeat, to say again Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rezic |
| tu | rezici |
| el / ea | rezice |
| noi | rezicem |
| voi | reziceți |
| ei / ele | rezic |
Imperfect
| eu | reziceam |
| tu | reziceai |
| el / ea | rezicea |
| noi | reziceam |
| voi | reziceați |
| ei / ele | reziceau |
Perfectul simplu
| eu | rezisei |
| tu | reziseși |
| el / ea | rezise |
| noi | reziserăm |
| voi | reziserăți |
| ei / ele | reziseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | rezisesem |
| tu | reziseseși |
| el / ea | rezisese |
| noi | reziseserăm |
| voi | reziseserăți |
| ei / ele | reziseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rezic |
| tu | să rezici |
| el / ea | să rezică |
| noi | să rezicem |
| voi | să reziceți |
| ei / ele | să rezică |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rezi |
| voi | reziceți |
Negativ
| tu | nu nu rezice |
| voi | nu nu reziceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rezice |
Gerunziu
| — | rezicând |
Participiu
| — | rezis |