Conjugation of respinge
resˈpin.d͡ʒeto reject (refuse companionship, proximity) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | resping |
| tu | respingi |
| el / ea | respinge |
| noi | respingem |
| voi | respingeți |
| ei / ele | resping |
Imperfect
| eu | respingeam |
| tu | respingeai |
| el / ea | respingea |
| noi | respingeam |
| voi | respingeați |
| ei / ele | respingeau |
Perfectul simplu
| eu | respinsei |
| tu | respinseși |
| el / ea | respinse |
| noi | respinserăm |
| voi | respinserăți |
| ei / ele | respinseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | respinsesem |
| tu | respinseseși |
| el / ea | respinsese |
| noi | respinseserăm |
| voi | respinseserăți |
| ei / ele | respinseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să resping |
| tu | să respingi |
| el / ea | să respingă |
| noi | să respingem |
| voi | să respingeți |
| ei / ele | să respingă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | respinge |
| voi | respingeți |
Negativ
| tu | nu nu respinge |
| voi | nu nu respingeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a respinge |
Gerunziu
| — | respingând |
Participiu
| — | respins |