Conjugation of republică
reˈpu.bli.kəthird-person singular/plural present indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | republic |
| tu | republici |
| el / ea | republică |
| noi | republicăm |
| voi | republicați |
| ei / ele | republică |
Imperfect
| eu | republicam |
| tu | republicai |
| el / ea | republica |
| noi | republicam |
| voi | republicați |
| ei / ele | republicau |
Perfectul simplu
| eu | republicai |
| tu | republicași |
| el / ea | republică |
| noi | republicarăm |
| voi | republicarăți |
| ei / ele | republicară |
Mai mult ca perfectul
| eu | republicasem |
| tu | republicaseși |
| el / ea | republicase |
| noi | republicaserăm |
| voi | republicaserăți |
| ei / ele | republicaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să republic |
| tu | să republici |
| el / ea | să republice |
| noi | să republicăm |
| voi | să republicați |
| ei / ele | să republice |
Imperativ
Afirmativ
| tu | republică |
| voi | republicați |
Negativ
| tu | nu nu republica |
| voi | nu nu republicați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a republica |
Gerunziu
| — | republicând |
Participiu
| — | republicat |