Conjugation of remărita
to remarry Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | remărit |
| tu | remăriți |
| el / ea | remărită |
| noi | remărităm |
| voi | remăritați |
| ei / ele | remărită |
Imperfect
| eu | remăritam |
| tu | remăritai |
| el / ea | remărita |
| noi | remăritam |
| voi | remăritați |
| ei / ele | remăritau |
Perfectul simplu
| eu | remăritai |
| tu | remăritași |
| el / ea | remărită |
| noi | remăritarăm |
| voi | remăritarăți |
| ei / ele | remăritară |
Mai mult ca perfectul
| eu | remăritasem |
| tu | remăritaseși |
| el / ea | remăritase |
| noi | remăritaserăm |
| voi | remăritaserăți |
| ei / ele | remăritaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să remărit |
| tu | să remăriți |
| el / ea | să remărite |
| noi | să remărităm |
| voi | să remăritați |
| ei / ele | să remărite |
Imperativ
Afirmativ
| tu | remărită |
| voi | remăritați |
Negativ
| tu | nu nu remărita |
| voi | nu nu remăritați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a remărita |
Gerunziu
| — | remăritând |
Participiu
| — | remăritat |