Conjugation of reincarna
to reincarnate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reincarnez |
| tu | reincarnezi |
| el / ea | reincarnează |
| noi | reincarnăm |
| voi | reincarnați |
| ei / ele | reincarnează |
Imperfect
| eu | reincarnam |
| tu | reincarnai |
| el / ea | reincarna |
| noi | reincarnam |
| voi | reincarnați |
| ei / ele | reincarnau |
Perfectul simplu
| eu | reincarnai |
| tu | reincarnași |
| el / ea | reincarnă |
| noi | reincarnarăm |
| voi | reincarnarăți |
| ei / ele | reincarnară |
Mai mult ca perfectul
| eu | reincarnasem |
| tu | reincarnaseși |
| el / ea | reincarnase |
| noi | reincarnaserăm |
| voi | reincarnaserăți |
| ei / ele | reincarnaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reincarnez |
| tu | să reincarnezi |
| el / ea | să reincarneze |
| noi | să reincarnăm |
| voi | să reincarnați |
| ei / ele | să reincarneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reincarnează |
| voi | reincarnați |
Negativ
| tu | nu nu reincarna |
| voi | nu nu reincarnați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reincarna |
Gerunziu
| — | reincarnând |
Participiu
| — | reincarnat |