Conjugation of recuza
to recuse Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | recuz |
| tu | recuzi |
| el / ea | recuză |
| noi | recuzăm |
| voi | recuzați |
| ei / ele | recuză |
Imperfect
| eu | recuzam |
| tu | recuzai |
| el / ea | recuza |
| noi | recuzam |
| voi | recuzați |
| ei / ele | recuzau |
Perfectul simplu
| eu | recuzai |
| tu | recuzași |
| el / ea | recuză |
| noi | recuzarăm |
| voi | recuzarăți |
| ei / ele | recuzară |
Mai mult ca perfectul
| eu | recuzasem |
| tu | recuzaseși |
| el / ea | recuzase |
| noi | recuzaserăm |
| voi | recuzaserăți |
| ei / ele | recuzaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să recuz |
| tu | să recuzi |
| el / ea | să recuze |
| noi | să recuzăm |
| voi | să recuzați |
| ei / ele | să recuze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | recuză |
| voi | recuzați |
Negativ
| tu | nu nu recuza |
| voi | nu nu recuzați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a recuza |
Gerunziu
| — | recuzând |
Participiu
| — | recuzat |