Conjugation of reconfirma
to reconfirm Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reconfirm |
| tu | reconfirmi |
| el / ea | reconfirmă |
| noi | reconfirmăm |
| voi | reconfirmați |
| ei / ele | reconfirmă |
Imperfect
| eu | reconfirmam |
| tu | reconfirmai |
| el / ea | reconfirma |
| noi | reconfirmam |
| voi | reconfirmați |
| ei / ele | reconfirmau |
Perfectul simplu
| eu | reconfirmai |
| tu | reconfirmași |
| el / ea | reconfirmă |
| noi | reconfirmarăm |
| voi | reconfirmarăți |
| ei / ele | reconfirmară |
Mai mult ca perfectul
| eu | reconfirmasem |
| tu | reconfirmaseși |
| el / ea | reconfirmase |
| noi | reconfirmaserăm |
| voi | reconfirmaserăți |
| ei / ele | reconfirmaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reconfirm |
| tu | să reconfirmi |
| el / ea | să reconfirme |
| noi | să reconfirmăm |
| voi | să reconfirmați |
| ei / ele | să reconfirme |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reconfirmă |
| voi | reconfirmați |
Negativ
| tu | nu nu reconfirma |
| voi | nu nu reconfirmați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reconfirma |
Gerunziu
| — | reconfirmând |
Participiu
| — | reconfirmat |