Conjugation of rechiziționa
to requisition Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rechiziționez |
| tu | rechiziționezi |
| el / ea | rechiziționează |
| noi | rechiziționăm |
| voi | rechiziționați |
| ei / ele | rechiziționează |
Imperfect
| eu | rechiziționam |
| tu | rechiziționai |
| el / ea | rechiziționa |
| noi | rechiziționam |
| voi | rechiziționați |
| ei / ele | rechiziționau |
Perfectul simplu
| eu | rechiziționai |
| tu | rechiziționași |
| el / ea | rechiziționă |
| noi | rechiziționarăm |
| voi | rechiziționarăți |
| ei / ele | rechiziționară |
Mai mult ca perfectul
| eu | rechiziționasem |
| tu | rechiziționaseși |
| el / ea | rechiziționase |
| noi | rechiziționaserăm |
| voi | rechiziționaserăți |
| ei / ele | rechiziționaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rechiziționez |
| tu | să rechiziționezi |
| el / ea | să rechiziționeze |
| noi | să rechiziționăm |
| voi | să rechiziționați |
| ei / ele | să rechiziționeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rechiziționează |
| voi | rechiziționați |
Negativ
| tu | nu nu rechiziționa |
| voi | nu nu rechiziționați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rechiziționa |
Gerunziu
| — | rechiziționând |
Participiu
| — | rechiziționat |