Conjugation of recăsători
to remarry Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | recăsătoresc |
| tu | recăsătorești |
| el / ea | recăsătorește |
| noi | recăsătorim |
| voi | recăsătoriți |
| ei / ele | recăsătoresc |
Imperfect
| eu | recăsătoream |
| tu | recăsătoreai |
| el / ea | recăsătorea |
| noi | recăsătoream |
| voi | recăsătoreați |
| ei / ele | recăsătoreau |
Perfectul simplu
| eu | recăsătorii |
| tu | recăsătoriși |
| el / ea | recăsători |
| noi | recăsătorirăm |
| voi | recăsătorirăți |
| ei / ele | recăsătoriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | recăsătorisem |
| tu | recăsătoriseși |
| el / ea | recăsătorise |
| noi | recăsătoriserăm |
| voi | recăsătoriserăți |
| ei / ele | recăsătoriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să recăsătoresc |
| tu | să recăsătorești |
| el / ea | să recăsătorească |
| noi | să recăsătorim |
| voi | să recăsătoriți |
| ei / ele | să recăsătorească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | recăsătorește |
| voi | recăsătoriți |
Negativ
| tu | nu nu recăsători |
| voi | nu nu recăsătoriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a recăsători |
Gerunziu
| — | recăsătorind |
Participiu
| — | recăsătorit |