Conjugation of rebuta
to reject; turn down Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rebutez |
| tu | rebutezi |
| el / ea | rebutează |
| noi | rebutăm |
| voi | rebutați |
| ei / ele | rebutează |
Imperfect
| eu | rebutam |
| tu | rebutai |
| el / ea | rebuta |
| noi | rebutam |
| voi | rebutați |
| ei / ele | rebutau |
Perfectul simplu
| eu | rebutai |
| tu | rebutași |
| el / ea | rebută |
| noi | rebutarăm |
| voi | rebutarăți |
| ei / ele | rebutară |
Mai mult ca perfectul
| eu | rebutasem |
| tu | rebutaseși |
| el / ea | rebutase |
| noi | rebutaserăm |
| voi | rebutaserăți |
| ei / ele | rebutaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rebutez |
| tu | să rebutezi |
| el / ea | să rebuteze |
| noi | să rebutăm |
| voi | să rebutați |
| ei / ele | să rebuteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rebutează |
| voi | rebutați |
Negativ
| tu | nu nu rebuta |
| voi | nu nu rebutați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rebuta |
Gerunziu
| — | rebutând |
Participiu
| — | rebutat |