Conjugation of reapărea
to reappear Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reapăr |
| tu | reapări |
| el / ea | reapăre |
| noi | reapărem |
| voi | reapăreți |
| ei / ele | reapăr |
Imperfect
| eu | reapăream |
| tu | reapăreai |
| el / ea | reapărea |
| noi | reapăream |
| voi | reapăreați |
| ei / ele | reapăreau |
Perfectul simplu
| eu | reapărui |
| tu | reapăruși |
| el / ea | reapăru |
| noi | reapărurăm |
| voi | reapărurăți |
| ei / ele | reapărură |
Mai mult ca perfectul
| eu | reapărusem |
| tu | reapăruseși |
| el / ea | reapăruse |
| noi | reapăruserăm |
| voi | reapăruserăți |
| ei / ele | reapăruseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reapăr |
| tu | să reapări |
| el / ea | să reapără |
| noi | să reapărem |
| voi | să reapăreți |
| ei / ele | să reapără |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reapăre |
| voi | reapăreți |
Negativ
| tu | nu nu reapărea |
| voi | nu nu reapăreți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reapărea |
Gerunziu
| — | reapărând |
Participiu
| — | reapărut |