Conjugation of reafirma
to reaffirm Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | reafirm |
| tu | reafirmi |
| el / ea | reafirmă |
| noi | reafirmăm |
| voi | reafirmați |
| ei / ele | reafirmă |
Imperfect
| eu | reafirmam |
| tu | reafirmai |
| el / ea | reafirma |
| noi | reafirmam |
| voi | reafirmați |
| ei / ele | reafirmau |
Perfectul simplu
| eu | reafirmai |
| tu | reafirmași |
| el / ea | reafirmă |
| noi | reafirmarăm |
| voi | reafirmarăți |
| ei / ele | reafirmară |
Mai mult ca perfectul
| eu | reafirmasem |
| tu | reafirmaseși |
| el / ea | reafirmase |
| noi | reafirmaserăm |
| voi | reafirmaserăți |
| ei / ele | reafirmaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să reafirm |
| tu | să reafirmi |
| el / ea | să reafirme |
| noi | să reafirmăm |
| voi | să reafirmați |
| ei / ele | să reafirme |
Imperativ
Afirmativ
| tu | reafirmă |
| voi | reafirmați |
Negativ
| tu | nu nu reafirma |
| voi | nu nu reafirmați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a reafirma |
Gerunziu
| — | reafirmând |
Participiu
| — | reafirmat |