Conjugation of rătăci
to get lost, become lost, lose oneself. Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rătăcesc |
| tu | rătăcești |
| el / ea | rătăcește |
| noi | rătăcim |
| voi | rătăciți |
| ei / ele | rătăcesc |
Imperfect
| eu | rătăceam |
| tu | rătăceai |
| el / ea | rătăcea |
| noi | rătăceam |
| voi | rătăceați |
| ei / ele | rătăceau |
Perfectul simplu
| eu | rătăcii |
| tu | rătăciși |
| el / ea | rătăci |
| noi | rătăcirăm |
| voi | rătăcirăți |
| ei / ele | rătăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | rătăcisem |
| tu | rătăciseși |
| el / ea | rătăcise |
| noi | rătăciserăm |
| voi | rătăciserăți |
| ei / ele | rătăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rătăcesc |
| tu | să rătăcești |
| el / ea | să rătăcească |
| noi | să rătăcim |
| voi | să rătăciți |
| ei / ele | să rătăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rătăcește |
| voi | rătăciți |
Negativ
| tu | nu nu rătăci |
| voi | nu nu rătăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rătăci |
Gerunziu
| — | rătăcind |
Participiu
| — | rătăcit |