Conjugation of rămuri
to branch Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | rămur |
| tu | rămuri |
| el / ea | rămure |
| noi | rămurim |
| voi | rămuriți |
| ei / ele | rămur |
Imperfect
| eu | rămuream |
| tu | rămureai |
| el / ea | rămurea |
| noi | rămuream |
| voi | rămureați |
| ei / ele | rămureau |
Perfectul simplu
| eu | rămurii |
| tu | rămuriși |
| el / ea | rămuri |
| noi | rămurirăm |
| voi | rămurirăți |
| ei / ele | rămuriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | rămurisem |
| tu | rămuriseși |
| el / ea | rămurise |
| noi | rămuriserăm |
| voi | rămuriserăți |
| ei / ele | rămuriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să rămur |
| tu | să rămuri |
| el / ea | să rămură |
| noi | să rămurim |
| voi | să rămuriți |
| ei / ele | să rămură |
Imperativ
Afirmativ
| tu | rămure |
| voi | rămuriți |
Negativ
| tu | nu nu rămuri |
| voi | nu nu rămuriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a rămuri |
Gerunziu
| — | rămurind |
Participiu
| — | rămurit |