Conjugation of răguși
to become/get hoarse Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | răgușesc |
| tu | răgușești |
| el / ea | răgușește |
| noi | răgușim |
| voi | răgușiți |
| ei / ele | răgușesc |
Imperfect
| eu | răgușeam |
| tu | răgușeai |
| el / ea | răgușea |
| noi | răgușeam |
| voi | răgușeați |
| ei / ele | răgușeau |
Perfectul simplu
| eu | răgușii |
| tu | răgușiși |
| el / ea | răguși |
| noi | răgușirăm |
| voi | răgușirăți |
| ei / ele | răgușiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | răgușisem |
| tu | răgușiseși |
| el / ea | răgușise |
| noi | răgușiserăm |
| voi | răgușiserăți |
| ei / ele | răgușiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să răgușesc |
| tu | să răgușești |
| el / ea | să răgușească |
| noi | să răgușim |
| voi | să răgușiți |
| ei / ele | să răgușească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | răgușește |
| voi | răgușiți |
Negativ
| tu | nu nu răguși |
| voi | nu nu răgușiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a răguși |
Gerunziu
| — | răgușind |
Participiu
| — | răgușit |