Conjugation of pupa
puˈpato obtain or stay in possession of something desired Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pup |
| tu | pupi |
| el / ea | pupă |
| noi | pupăm |
| voi | pupați |
| ei / ele | pupă |
Imperfect
| eu | pupam |
| tu | pupai |
| el / ea | pupa |
| noi | pupam |
| voi | pupați |
| ei / ele | pupau |
Perfectul simplu
| eu | pupai |
| tu | pupași |
| el / ea | pupă |
| noi | puparăm |
| voi | puparăți |
| ei / ele | pupară |
Mai mult ca perfectul
| eu | pupasem |
| tu | pupaseși |
| el / ea | pupase |
| noi | pupaserăm |
| voi | pupaserăți |
| ei / ele | pupaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pup |
| tu | să pupi |
| el / ea | să pupe |
| noi | să pupăm |
| voi | să pupați |
| ei / ele | să pupe |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pupă |
| voi | pupați |
Negativ
| tu | nu nu pupa |
| voi | nu nu pupați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pupa |
Gerunziu
| — | pupând |
Participiu
| — | pupat |