Conjugation of promulga
to promulgate, to enact Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | promulg |
| tu | promulgi |
| el / ea | promulgă |
| noi | promulgăm |
| voi | promulgați |
| ei / ele | promulgă |
Imperfect
| eu | promulgam |
| tu | promulgai |
| el / ea | promulga |
| noi | promulgam |
| voi | promulgați |
| ei / ele | promulgau |
Perfectul simplu
| eu | promulgai |
| tu | promulgași |
| el / ea | promulgă |
| noi | promulgarăm |
| voi | promulgarăți |
| ei / ele | promulgară |
Mai mult ca perfectul
| eu | promulgasem |
| tu | promulgaseși |
| el / ea | promulgase |
| noi | promulgaserăm |
| voi | promulgaserăți |
| ei / ele | promulgaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să promulg |
| tu | să promulgi |
| el / ea | să promulge |
| noi | să promulgăm |
| voi | să promulgați |
| ei / ele | să promulge |
Imperativ
Afirmativ
| tu | promulgă |
| voi | promulgați |
Negativ
| tu | nu nu promulga |
| voi | nu nu promulgați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a promulga |
Gerunziu
| — | promulgând |
Participiu
| — | promulgat |