Conjugation of prodiga
to prodigate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prodig |
| tu | prodigi |
| el / ea | prodigă |
| noi | prodigăm |
| voi | prodigați |
| ei / ele | prodigă |
Imperfect
| eu | prodigam |
| tu | prodigai |
| el / ea | prodiga |
| noi | prodigam |
| voi | prodigați |
| ei / ele | prodigau |
Perfectul simplu
| eu | prodigai |
| tu | prodigași |
| el / ea | prodigă |
| noi | prodigarăm |
| voi | prodigarăți |
| ei / ele | prodigară |
Mai mult ca perfectul
| eu | prodigasem |
| tu | prodigaseși |
| el / ea | prodigase |
| noi | prodigaserăm |
| voi | prodigaserăți |
| ei / ele | prodigaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prodig |
| tu | să prodigi |
| el / ea | să prodige |
| noi | să prodigăm |
| voi | să prodigați |
| ei / ele | să prodige |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prodigă |
| voi | prodigați |
Negativ
| tu | nu nu prodiga |
| voi | nu nu prodigați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prodiga |
Gerunziu
| — | prodigând |
Participiu
| — | prodigat |