Conjugation of pricăji
to wither Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pricăjesc |
| tu | pricăjești |
| el / ea | pricăjește |
| noi | pricăjim |
| voi | pricăjiți |
| ei / ele | pricăjesc |
Imperfect
| eu | pricăjeam |
| tu | pricăjeai |
| el / ea | pricăjea |
| noi | pricăjeam |
| voi | pricăjeați |
| ei / ele | pricăjeau |
Perfectul simplu
| eu | pricăjii |
| tu | pricăjiși |
| el / ea | pricăji |
| noi | pricăjirăm |
| voi | pricăjirăți |
| ei / ele | pricăjiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pricăjisem |
| tu | pricăjiseși |
| el / ea | pricăjise |
| noi | pricăjiserăm |
| voi | pricăjiserăți |
| ei / ele | pricăjiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pricăjesc |
| tu | să pricăjești |
| el / ea | să pricăjească |
| noi | să pricăjim |
| voi | să pricăjiți |
| ei / ele | să pricăjească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pricăjește |
| voi | pricăjiți |
Negativ
| tu | nu nu pricăji |
| voi | nu nu pricăjiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pricăji |
Gerunziu
| — | pricăjind |
Participiu
| — | pricăjit |