Conjugation of prepune
to place or set before Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prepun |
| tu | prepui |
| el / ea | prepune |
| noi | prepunem |
| voi | prepuneți |
| ei / ele | prepun |
Imperfect
| eu | prepuneam |
| tu | prepuneai |
| el / ea | prepunea |
| noi | prepuneam |
| voi | prepuneați |
| ei / ele | prepuneau |
Perfectul simplu
| eu | prepusei |
| tu | prepuseși |
| el / ea | prepuse |
| noi | prepuserăm |
| voi | prepuserăți |
| ei / ele | prepuseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | prepusesem |
| tu | prepuseseși |
| el / ea | prepusese |
| noi | prepuseserăm |
| voi | prepuseserăți |
| ei / ele | prepuseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prepun |
| tu | să prepui |
| el / ea | să prepună |
| noi | să prepunem |
| voi | să prepuneți |
| ei / ele | să prepună |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prepune |
| voi | prepuneți |
Negativ
| tu | nu nu prepune |
| voi | nu nu prepuneți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a prepune |
Gerunziu
| — | prepunând |
Participiu
| — | prepus |