Conjugation of preface
to turn, transform something, respectively oneself Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | prefac |
| tu | prefaci |
| el / ea | preface |
| noi | prefacem |
| voi | prefaceți |
| ei / ele | prefac |
Imperfect
| eu | prefăceam |
| tu | prefăceai |
| el / ea | prefăcea |
| noi | prefăceam |
| voi | prefăceați |
| ei / ele | prefăceau |
Perfectul simplu
| eu | prefăcui |
| tu | prefăcuși |
| el / ea | prefăcu |
| noi | prefăcurăm |
| voi | prefăcurăți |
| ei / ele | prefăcură |
Mai mult ca perfectul
| eu | prefăcusem |
| tu | prefăcuseși |
| el / ea | prefăcuse |
| noi | prefăcuserăm |
| voi | prefăcuserăți |
| ei / ele | prefăcuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să prefac |
| tu | să prefaci |
| el / ea | să prefacă |
| noi | să prefacem |
| voi | să prefaceți |
| ei / ele | să prefacă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | prefă |
| voi | prefaceți |
Negativ
| tu | nu nu preface |
| voi | nu nu prefaceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a preface |
Gerunziu
| — | prefăcând |
Participiu
| — | prefăcut |