Conjugation of precugeta
to precogitate, to premeditate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | precuget |
| tu | precugeți |
| el / ea | precugetă |
| noi | precugetăm |
| voi | precugetați |
| ei / ele | precugetă |
Imperfect
| eu | precugetam |
| tu | precugetai |
| el / ea | precugeta |
| noi | precugetam |
| voi | precugetați |
| ei / ele | precugetau |
Perfectul simplu
| eu | precugetai |
| tu | precugetași |
| el / ea | precugetă |
| noi | precugetarăm |
| voi | precugetarăți |
| ei / ele | precugetară |
Mai mult ca perfectul
| eu | precugetasem |
| tu | precugetaseși |
| el / ea | precugetase |
| noi | precugetaserăm |
| voi | precugetaserăți |
| ei / ele | precugetaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să precuget |
| tu | să precugeți |
| el / ea | să precugete |
| noi | să precugetăm |
| voi | să precugetați |
| ei / ele | să precugete |
Imperativ
Afirmativ
| tu | precugetă |
| voi | precugetați |
Negativ
| tu | nu nu precugeta |
| voi | nu nu precugetați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a precugeta |
Gerunziu
| — | precugetând |
Participiu
| — | precugetat |