Conjugation of potența
to potentiate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | potențez |
| tu | potențezi |
| el / ea | potențează |
| noi | potențăm |
| voi | potențați |
| ei / ele | potențează |
Imperfect
| eu | potențam |
| tu | potențai |
| el / ea | potența |
| noi | potențam |
| voi | potențați |
| ei / ele | potențau |
Perfectul simplu
| eu | potențai |
| tu | potențași |
| el / ea | potență |
| noi | potențarăm |
| voi | potențarăți |
| ei / ele | potențară |
Mai mult ca perfectul
| eu | potențasem |
| tu | potențaseși |
| el / ea | potențase |
| noi | potențaserăm |
| voi | potențaserăți |
| ei / ele | potențaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să potențez |
| tu | să potențezi |
| el / ea | să potențeze |
| noi | să potențăm |
| voi | să potențați |
| ei / ele | să potențeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | potențează |
| voi | potențați |
Negativ
| tu | nu nu potența |
| voi | nu nu potențați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a potența |
Gerunziu
| — | potențând |
Participiu
| — | potențat |