Conjugation of pocăi
to repent Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pocăiesc |
| tu | pocăiești |
| el / ea | pocăiește |
| noi | pocăim |
| voi | pocăiți |
| ei / ele | pocăiesc |
Imperfect
| eu | pocăiam |
| tu | pocăiai |
| el / ea | pocăia |
| noi | pocăiam |
| voi | pocăiați |
| ei / ele | pocăiau |
Perfectul simplu
| eu | pocăii |
| tu | pocăiși |
| el / ea | pocăi |
| noi | pocăirăm |
| voi | pocăirăți |
| ei / ele | pocăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pocăisem |
| tu | pocăiseși |
| el / ea | pocăise |
| noi | pocăiserăm |
| voi | pocăiserăți |
| ei / ele | pocăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pocăiesc |
| tu | să pocăiești |
| el / ea | să pocăiască |
| noi | să pocăim |
| voi | să pocăiți |
| ei / ele | să pocăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pocăiește |
| voi | pocăiți |
Negativ
| tu | nu nu pocăi |
| voi | nu nu pocăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pocăi |
Gerunziu
| — | pocăind |
Participiu
| — | pocăit |