Conjugation of plicui
to put something in an envelope Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | plicuiesc |
| tu | plicuiești |
| el / ea | plicuiește |
| noi | plicuim |
| voi | plicuiți |
| ei / ele | plicuiesc |
Imperfect
| eu | plicuiam |
| tu | plicuiai |
| el / ea | plicuia |
| noi | plicuiam |
| voi | plicuiați |
| ei / ele | plicuiau |
Perfectul simplu
| eu | plicuii |
| tu | plicuiși |
| el / ea | plicui |
| noi | plicuirăm |
| voi | plicuirăți |
| ei / ele | plicuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | plicuisem |
| tu | plicuiseși |
| el / ea | plicuise |
| noi | plicuiserăm |
| voi | plicuiserăți |
| ei / ele | plicuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să plicuiesc |
| tu | să plicuiești |
| el / ea | să plicuiască |
| noi | să plicuim |
| voi | să plicuiți |
| ei / ele | să plicuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | plicuiește |
| voi | plicuiți |
Negativ
| tu | nu nu plicui |
| voi | nu nu plicuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a plicui |
Gerunziu
| — | plicuind |
Participiu
| — | plicuit |