Conjugation of plănui
plə.nuˈ.ithird-person singular simple perfect indicative of plănui Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | plănuiesc |
| tu | plănuiești |
| el / ea | plănuiește |
| noi | plănuim |
| voi | plănuiți |
| ei / ele | plănuiesc |
Imperfect
| eu | plănuiam |
| tu | plănuiai |
| el / ea | plănuia |
| noi | plănuiam |
| voi | plănuiați |
| ei / ele | plănuiau |
Perfectul simplu
| eu | plănuii |
| tu | plănuiși |
| el / ea | plănui |
| noi | plănuirăm |
| voi | plănuirăți |
| ei / ele | plănuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | plănuisem |
| tu | plănuiseși |
| el / ea | plănuise |
| noi | plănuiserăm |
| voi | plănuiserăți |
| ei / ele | plănuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să plănuiesc |
| tu | să plănuiești |
| el / ea | să plănuiască |
| noi | să plănuim |
| voi | să plănuiți |
| ei / ele | să plănuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | plănuiește |
| voi | plănuiți |
Negativ
| tu | nu nu plănui |
| voi | nu nu plănuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a plănui |
Gerunziu
| — | plănuind |
Participiu
| — | plănuit |