Conjugation of pițigăia
to speak in a high-pitched voice Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pițigăiez |
| tu | pițigăiezi |
| el / ea | pițigăiază |
| noi | pițigăiem |
| voi | pițigăiați |
| ei / ele | pițigăiază |
Imperfect
| eu | pițigăiam |
| tu | pițigăiai |
| el / ea | pițigăia |
| noi | pițigăiam |
| voi | pițigăiați |
| ei / ele | pițigăiau |
Perfectul simplu
| eu | pițigăiai |
| tu | pițigăiași |
| el / ea | pițigăie |
| noi | pițigăiarăm |
| voi | pițigăiarăți |
| ei / ele | pițigăiară |
Mai mult ca perfectul
| eu | pițigăiasem |
| tu | pițigăiaseși |
| el / ea | pițigăiase |
| noi | pițigăiaserăm |
| voi | pițigăiaserăți |
| ei / ele | pițigăiaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pițigăiez |
| tu | să pițigăiezi |
| el / ea | să pițigăieze |
| noi | să pițigăiem |
| voi | să pițigăiați |
| ei / ele | să pițigăieze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pițigăiază |
| voi | pițigăiați |
Negativ
| tu | nu nu pițigăia |
| voi | nu nu pițigăiați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a pițigăia |
Gerunziu
| — | pițigăind |
Participiu
| — | pițigăiat |