Conjugation of permite
perˈmi.tefor one’s status to allow one to do something Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | permit |
| tu | permiți |
| el / ea | permite |
| noi | permitem |
| voi | permiteți |
| ei / ele | permit |
Imperfect
| eu | permiteam |
| tu | permiteai |
| el / ea | permitea |
| noi | permiteam |
| voi | permiteați |
| ei / ele | permiteau |
Perfectul simplu
| eu | permisei |
| tu | permiseși |
| el / ea | permise |
| noi | permiserăm |
| voi | permiserăți |
| ei / ele | permiseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | permisesem |
| tu | permiseseși |
| el / ea | permisese |
| noi | permiseserăm |
| voi | permiseserăți |
| ei / ele | permiseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să permit |
| tu | să permiți |
| el / ea | să permită |
| noi | să permitem |
| voi | să permiteți |
| ei / ele | să permită |
Imperativ
Afirmativ
| tu | permite |
| voi | permiteți |
Negativ
| tu | nu nu permite |
| voi | nu nu permiteți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a permite |
Gerunziu
| — | permițând |
Participiu
| — | permis |