Conjugation of păți
pəˈt͡sito have something, chiefly negative or sometimes neutral, happen to oneself Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | pățesc |
| tu | pățești |
| el / ea | pățește |
| noi | pățim |
| voi | pățiți |
| ei / ele | pățesc |
Imperfect
| eu | pățeam |
| tu | pățeai |
| el / ea | pățea |
| noi | pățeam |
| voi | pățeați |
| ei / ele | pățeau |
Perfectul simplu
| eu | pății |
| tu | pățiși |
| el / ea | păți |
| noi | pățirăm |
| voi | pățirăți |
| ei / ele | pățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | pățisem |
| tu | pățiseși |
| el / ea | pățise |
| noi | pățiserăm |
| voi | pățiserăți |
| ei / ele | pățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să pățesc |
| tu | să pățești |
| el / ea | să pățească |
| noi | să pățim |
| voi | să pățiți |
| ei / ele | să pățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | pățește |
| voi | pățiți |
Negativ
| tu | nu nu păți |
| voi | nu nu pățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a păți |
Gerunziu
| — | pățind |
Participiu
| — | pățit |