Conjugation of orienta
[o.ri.enˈta]third-person singular simple perfect indicative of orienta Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | orientez |
| tu | orientezi |
| el / ea | orientează |
| noi | orientăm |
| voi | orientați |
| ei / ele | orientează |
Imperfect
| eu | orientam |
| tu | orientai |
| el / ea | orienta |
| noi | orientam |
| voi | orientați |
| ei / ele | orientau |
Perfectul simplu
| eu | orientai |
| tu | orientași |
| el / ea | orientă |
| noi | orientarăm |
| voi | orientarăți |
| ei / ele | orientară |
Mai mult ca perfectul
| eu | orientasem |
| tu | orientaseși |
| el / ea | orientase |
| noi | orientaserăm |
| voi | orientaserăți |
| ei / ele | orientaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să orientez |
| tu | să orientezi |
| el / ea | să orienteze |
| noi | să orientăm |
| voi | să orientați |
| ei / ele | să orienteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | orientează |
| voi | orientați |
Negativ
| tu | nu nu orienta |
| voi | nu nu orientați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a orienta |
Gerunziu
| — | orientând |
Participiu
| — | orientat |