Conjugation of omorî
o.moˈrɨsecond-person singular present indicative/subjunctive of omorî Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | omor |
| tu | omori |
| el / ea | omoară |
| noi | omorâm |
| voi | omorâți |
| ei / ele | omoară |
Imperfect
| eu | omoram |
| tu | omorai |
| el / ea | omora |
| noi | omoram |
| voi | omorați |
| ei / ele | omorau |
Perfectul simplu
| eu | omorâi |
| tu | omorâși |
| el / ea | omorî |
| noi | omorârăm |
| voi | omorârăți |
| ei / ele | omorâră |
Mai mult ca perfectul
| eu | omorâsem |
| tu | omorâseși |
| el / ea | omorâse |
| noi | omorâserăm |
| voi | omorâserăți |
| ei / ele | omorâseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să omor |
| tu | să omori |
| el / ea | să omoare |
| noi | să omorâm |
| voi | să omorâți |
| ei / ele | să omoare |
Imperativ
Afirmativ
| tu | omoară |
| voi | omorâți |
Negativ
| tu | nu nu omorî |
| voi | nu nu omorâți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a omorî |
Gerunziu
| — | omorând |
Participiu
| — | omorât |