Conjugation of ocina
to inherit Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | ocinez |
| tu | ocinezi |
| el / ea | ocinează |
| noi | ocinăm |
| voi | ocinați |
| ei / ele | ocinează |
Imperfect
| eu | ocinam |
| tu | ocinai |
| el / ea | ocina |
| noi | ocinam |
| voi | ocinați |
| ei / ele | ocinau |
Perfectul simplu
| eu | ocinai |
| tu | ocinași |
| el / ea | ocină |
| noi | ocinarăm |
| voi | ocinarăți |
| ei / ele | ocinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | ocinasem |
| tu | ocinaseși |
| el / ea | ocinase |
| noi | ocinaserăm |
| voi | ocinaserăți |
| ei / ele | ocinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să ocinez |
| tu | să ocinezi |
| el / ea | să ocineze |
| noi | să ocinăm |
| voi | să ocinați |
| ei / ele | să ocineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | ocinează |
| voi | ocinați |
Negativ
| tu | nu nu ocina |
| voi | nu nu ocinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a ocina |
Gerunziu
| — | ocinând |
Participiu
| — | ocinat |