Conjugation of oțări
to infuriate, to enrage Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | oțăresc |
| tu | oțărești |
| el / ea | oțărește |
| noi | oțărim |
| voi | oțăriți |
| ei / ele | oțăresc |
Imperfect
| eu | oțăream |
| tu | oțăreai |
| el / ea | oțărea |
| noi | oțăream |
| voi | oțăreați |
| ei / ele | oțăreau |
Perfectul simplu
| eu | oțării |
| tu | oțăriși |
| el / ea | oțări |
| noi | oțărirăm |
| voi | oțărirăți |
| ei / ele | oțăriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | oțărisem |
| tu | oțăriseși |
| el / ea | oțărise |
| noi | oțăriserăm |
| voi | oțăriserăți |
| ei / ele | oțăriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să oțăresc |
| tu | să oțărești |
| el / ea | să oțărească |
| noi | să oțărim |
| voi | să oțăriți |
| ei / ele | să oțărească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | oțărește |
| voi | oțăriți |
Negativ
| tu | nu nu oțări |
| voi | nu nu oțăriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a oțări |
Gerunziu
| — | oțărind |
Participiu
| — | oțărit |