Conjugation of născoci
to contrive, to make up Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | născocesc |
| tu | născocești |
| el / ea | născocește |
| noi | născocim |
| voi | născociți |
| ei / ele | născocesc |
Imperfect
| eu | născoceam |
| tu | născoceai |
| el / ea | născocea |
| noi | născoceam |
| voi | născoceați |
| ei / ele | născoceau |
Perfectul simplu
| eu | născocii |
| tu | născociși |
| el / ea | născoci |
| noi | născocirăm |
| voi | născocirăți |
| ei / ele | născociră |
Mai mult ca perfectul
| eu | născocisem |
| tu | născociseși |
| el / ea | născocise |
| noi | născociserăm |
| voi | născociserăți |
| ei / ele | născociseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să născocesc |
| tu | să născocești |
| el / ea | să născocească |
| noi | să născocim |
| voi | să născociți |
| ei / ele | să născocească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | născocește |
| voi | născociți |
Negativ
| tu | nu nu născoci |
| voi | nu nu născociți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a născoci |
Gerunziu
| — | născocind |
Participiu
| — | născocit |