Conjugation of mușina
to sniff, to smell (of an animal) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | mușin |
| tu | mușini |
| el / ea | mușină |
| noi | mușinăm |
| voi | mușinați |
| ei / ele | mușină |
Imperfect
| eu | mușinam |
| tu | mușinai |
| el / ea | mușina |
| noi | mușinam |
| voi | mușinați |
| ei / ele | mușinau |
Perfectul simplu
| eu | mușinai |
| tu | mușinași |
| el / ea | mușină |
| noi | mușinarăm |
| voi | mușinarăți |
| ei / ele | mușinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | mușinasem |
| tu | mușinaseși |
| el / ea | mușinase |
| noi | mușinaserăm |
| voi | mușinaserăți |
| ei / ele | mușinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să mușin |
| tu | să mușini |
| el / ea | să mușine |
| noi | să mușinăm |
| voi | să mușinați |
| ei / ele | să mușine |
Imperativ
Afirmativ
| tu | mușină |
| voi | mușinați |
Negativ
| tu | nu nu mușina |
| voi | nu nu mușinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mușina |
Gerunziu
| — | mușinând |
Participiu
| — | mușinat |