Conjugation of mânecă
mɨ.neˈkəthird-person singular indicative simple perfect of mâneca (“to wake up”) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | mânec |
| tu | mâneci |
| el / ea | mânecă |
| noi | mânecăm |
| voi | mânecați |
| ei / ele | mânecă |
Imperfect
| eu | mânecam |
| tu | mânecai |
| el / ea | mâneca |
| noi | mânecam |
| voi | mânecați |
| ei / ele | mânecau |
Perfectul simplu
| eu | mânecai |
| tu | mânecași |
| el / ea | mânecă |
| noi | mânecarăm |
| voi | mânecarăți |
| ei / ele | mânecară |
Mai mult ca perfectul
| eu | mânecasem |
| tu | mânecaseși |
| el / ea | mânecase |
| noi | mânecaserăm |
| voi | mânecaserăți |
| ei / ele | mânecaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să mânec |
| tu | să mâneci |
| el / ea | să mânece |
| noi | să mânecăm |
| voi | să mânecați |
| ei / ele | să mânece |
Imperativ
Afirmativ
| tu | mânecă |
| voi | mânecați |
Negativ
| tu | nu nu mâneca |
| voi | nu nu mânecați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mâneca |
Gerunziu
| — | mânecând |
Participiu
| — | mânecat |