Conjugation of mânca
mɨnˈkato eat away at, corrode; also to bite/sting (of insects) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | mănânc |
| tu | mănânci |
| el / ea | mănâncă |
| noi | mâncăm |
| voi | mâncați |
| ei / ele | mănâncă |
Imperfect
| eu | mâncam |
| tu | mâncai |
| el / ea | mânca |
| noi | mâncam |
| voi | mâncați |
| ei / ele | mâncau |
Perfectul simplu
| eu | mâncai |
| tu | mâncași |
| el / ea | mâncă |
| noi | mâncarăm |
| voi | mâncarăți |
| ei / ele | mâncară |
Mai mult ca perfectul
| eu | mâncasem |
| tu | mâncaseși |
| el / ea | mâncase |
| noi | mâncaserăm |
| voi | mâncaserăți |
| ei / ele | mâncaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să mănânc |
| tu | să mănânci |
| el / ea | să mănânce |
| noi | să mâncăm |
| voi | să mâncați |
| ei / ele | să mănânce |
Imperativ
Afirmativ
| tu | mănâncă |
| voi | mâncați |
Negativ
| tu | nu nu mânca |
| voi | nu nu mâncați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a mânca |
Gerunziu
| — | mâncând |
Participiu
| — | mâncat |