Conjugation of lehămeți
to disgust Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | lehămețesc |
| tu | lehămețești |
| el / ea | lehămețește |
| noi | lehămețim |
| voi | lehămețiți |
| ei / ele | lehămețesc |
Imperfect
| eu | lehămețeam |
| tu | lehămețeai |
| el / ea | lehămețea |
| noi | lehămețeam |
| voi | lehămețeați |
| ei / ele | lehămețeau |
Perfectul simplu
| eu | lehămeții |
| tu | lehămețiși |
| el / ea | lehămeți |
| noi | lehămețirăm |
| voi | lehămețirăți |
| ei / ele | lehămețiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | lehămețisem |
| tu | lehămețiseși |
| el / ea | lehămețise |
| noi | lehămețiserăm |
| voi | lehămețiserăți |
| ei / ele | lehămețiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să lehămețesc |
| tu | să lehămețești |
| el / ea | să lehămețească |
| noi | să lehămețim |
| voi | să lehămețiți |
| ei / ele | să lehămețească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | lehămețește |
| voi | lehămețiți |
Negativ
| tu | nu nu lehămeți |
| voi | nu nu lehămețiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a lehămeți |
Gerunziu
| — | lehămețind |
Participiu
| — | lehămețit |